Enumeram, în urmă cu un an, avantajele și dezavantajele traiului la casă sau apartament. La două luni după publicarea articolului în cauză, am făcut importanta mutare: am cumpărat un apartament și m-am mutat, cu familie cu tot, de la casă la bloc.
Astăzi m-am hotărât să vă spun părerile mele despre locul în care este mai bine – pentru mine – să trăiesc și de ce. E timpul să dăm verdictul.
Deci, să vedem: unde este mai bine să locuiești? La casă sau într-un apartament?
Aceasta este o întrebare care necesită investigarea a numeroase planuri. Personal, începusem să fiu complet dezamăgit de viața la casă, pentru că trăiam într-o casă construită fără cap. Aveam doar două camere, dar o sumedenie de holuri (3 la număr, prea mici pentru a putea deveni mai mult decât holuri).
Una dintre camere era la etaj. La fel și baia. La fel și bucătăria. Aveam o curte mică-mică în care niciodată nu ajungea soarele.
Casa în sine era poziționată într-o zonă gălăgioasă: chiar în centrul orașului, lângă o piață. Aglomerat, gălăgios, o sumedenie de fețe dubioase, bișnițari cu “țigări-țigări” care-și lăsau paharele de cafea pe pervazul nostru… ce mai, o minunăție.
Încălzirea se făcea prin sobe de teracotă și nu aveam permisiune de instalare a unei centrale termice.
Până când nu ajungeți în situația asta, nici n-aveți idee cât este de înfiorător să tai lemne, să cari lemne din pivniță în cele două camere (una la etaj), să faci două focuri pe zi și s-o iei mereu de la capăt, indiferent de temperatura sau condițiile de-afară.
Știți ce-i frumos la sobele de teracotă? Nu poți controla temperatura. În cele din urmă, se va face nebunie de cald în cameră. Peste noapte, se va răcori treptat și dimineața te vei trezi în frig. În fiecare zi.
Așadar, exagerând puțin, plecam dintr-un mini iad în apartamentul de vis: 3 camere, zonă bună, liniște, curățenie, nu mai trebuia să îmi pese de reparații, că de-aia avem administrator… ce mai, plecam din iad în paradis.
Se pare că aveam o părere mult prea bună despre viața la apartament și despre cum funcționează lucrurile în România.
Mi-am dat seama de asta când, la câteva luni după ce ne-am mutat acolo, s-au spart țevile care aduceau apă caldă în bloc.
Am așteptat 3 zile – și degeaba. Când am mers la administrator, mi-a spus că eram primul care a apărut să se plângă de treaba asta.
După 3 zile în care o scară întreagă nu a avut căldură, eu eram primul care se plângea de asta (ca notă de ce nu m-am dus de la început: am zis că-s nou în bloc și las veteranii să facă treaba.
Plus, plecasem de la casă tocmai pentru a scăpa de alergaturi și probleme). A trebuit să completez o cerere cum că vreau ca reparațiile să fie făcute. A doua zi a venit o echipă să vadă despre ce e vorba.
Toată scara a sărit în sus, ca sunt trimiși de nenorocitul ăla de administrator, că o să ne umfle prețul, că mai bine găsesc ei pe cineva. S-au organizat, s-au adus oamenii, s-a făcut reparația fără ajutorul administrației. Totul a durat doar vreo 7 zile.
Lucrul pe care l-am învățat, deci – și aici voiam să ajung – este că nu există un loc perfect pentru nimeni. Locuința ta trebuie să fie cât mai aproape de ceea ce îți dorești, dar nicăieri – nici la casă, nici la apartament, nu vei fi scutit de mici probleme. Porcărioare care te pot înnebuni.
Mie, la bloc, după ce am renovat complet apartamentul, mi-a picat o parte din tavanul de pe hol în urma unei inundații de la vecinul de sus.
Mai spre iarnă, s-au hotărât niște vecini să schimbe țevile de la calorifer și meșterul român mi-a spart peretele proaspăt renovat. Porcărioare care pur și simplu se întâmplă. Se întâmplă la bloc, se întâmplă la casă, se întâmplă oriunde.
O casă prost gândită, poziționată aiurea, cu camere prea mari ca să-ți permiți încălzirea, veche de 140 de ani și neconsolidată va fi la fel de enervantă ca loc în care să trăiești ca un apartament mic și îngesuit în care vecinii de deasupra mereu repară câte ceva cu ciocane și bormașini, cei de jos ascultă manele la maxim și toți jmecherii fură căldură la calorimetre. Contează unde vrei tu să înfrunți toate problemele pe care ți le aruncă în față locuința ta.
În situația mea, tind să cred că am făcut alegerea bună și ne este, per total, mai bine la apartament decât ne era la casă: sunt, per total, mai puține inconveniente și mai puține motive de stres. Deci am făcut un pas înainte. E mai bine.
Dar asta nu înseamnă că eu aș prefera, în continuare, să trăiesc la bloc. Am încercat asta și mi-am dat seama că nu e raiul pe pământ.
Dacă aș avea fix același număr de camere, același spațiu, totul aranjat la fel, dar locuința ar fi aruncată în mijlocul unei curți, acolo aș merge.
Dacă ar fi să aleg între două locuri identice, cu singura diferentă fiind că am o curte în plus, atunci aș alege curtea. Până atunci, însă, voi merge pe mâna răului mai mic.
Aveți asta în vedere dacă vreți să faceți pasul de la apartament la casă (fiindcă rareori se vrea făcut pasul invers): dezavantaje vor fi și într-o parte și în alta. Ba chiar ar putea fi mai rău dacă ajungeți într-o casă prost gândită.
eu am prieteni ce si-au facut casa lor. Mica, aceeasi supr. ca la bloc, unii si-au construit-o singuri!! (nebunie uriasa, dupa job, impreuna cu frate/tata si meseriasi numai la 2-3 etape, gen montat structura de rezistenta etc) – dar au orientat casa spre soare, calculat acoperisul si copacii sa le tina umbra vara dar sa lase soare iarna, ei stiu locul fiecarei tzevi si fiecarui defect etc.
Am intrebat-o pe ea daca ar face din nou casa, ce ar schimba: ar simplifica si ar iesi mai ieftin pt ca deja cunosc…tips and tricks. La aceeasi supr. au facturi mai mici, gradina mare, si nu regreta nicio zi pt ca rezultatul e extraordinar.
Din cate am vazut eu, majoritatea caselor batranesti din Romania sunt facute prost (ca organizare a camerelor, cel putin). Cand te apuci tu sa iti faci o treaba, e altceva si in mod normal ar trebui sa iasa ceva exact pe gustul tau – eu de multe ori am zis ca daca as avea o casa de aceeasi marime cu apartamentul, dar cu curtea si libertatea aferente, totul ar fi perfect.
intradevar, astazi avem gusturi si preferinte diferite. Supr. de 70-80mp2 este suficient (casa /bloc) – ce as adauga la casa e o mica debara unde va intra centrala.
Iar lucrul facut de mana mea, chiar daca ii vad defectele, nu e lucru de mantuiala, tocmai ca ii stiu avantaje si dezavantaje.
in conditiile prezentate de tine orice om cu scaun la cap si copil mic :) ar fi facut mutarea facuta de voi
noi stam la casa de cativa ani dupa ce am stat vreo 28 la bloc :))) e adevarat ca a fost dintr-un concurs fericit de intamplari, dar nu asta e ideea commentului meu; traiul la casa nu se compara cu cel la bloc, sub niciun aspect, mai ales daca casa si zona sunt ok; ai o oarecare stare si libertate pe care nu pot sa le descriu; de la uscatul rufelor afara pe franghie in bataia vantului, la statul in sezlong, la bautul cafelei dimineata in ciripitul pasarilor, la facutul dulcetei din fructele pomilor din curte, la bbq-ul facut cand ai chef etc…si daca mai ai si niscaiva teren unde poti cultiva o maslina o rosie esti de-a dreptul fericit
niste prieteni care stau la bloc ne-au sunat zilele trecute sa iesim afara, ca e cald si e pacat sa nu profitam….le-am raspuns fara nicio o urma de rautate intentionata ca profitam de asta oricand, doar deschidem usa livingului, ne asezam in sezlong si profitam de soare si vremea frumoasa de afara din belsug; tot in spiritul asta anul trecut am iesit doar de vreo 2 ori la strandul comunal, ni s-a parut mai ieftin sa stam la soare la noi in curte fara sa platim taxa de intrare si limonada si bere la extra pret
Uite, casa din care ne-am mutat era chiar in centrul orasului. Are o curte foarte mica (probabil 12-16 metri patrati) care nu prinde niciodata soare – mama isi muta mereu ghivecele cu flori prin curte sa prinda o urma de soare. Nu sunt copaci in jur, deci nici ciripit de pasarele. Nici gratare, nimic :) Deci nu toate casele sunt (mai) bune, dar cu siguranta majoritatea castiga lejer in fata unui apartament.
Caline, te cred. Si noi am stat in chirie 2 ani intr-un apartament dintr-o casa veche, in plin centrul Brasovului, intr-o zona plina de verdeata, liniste, aer curat, gratare cu prietenii, nebunie! Insa eram chiriasi, nu puteam sa facem mai nimic acolo: nici mobilat, ne incalzeam cu gaze la o soba de teracota, nu ne lasa sa instalam centrala proprie, plateam la gaze mai mult ca salariul meu de-atunci. Ne-am mutat in chirie la bloc 2 camere, copilul era bebelus de 4 luni si ni s-a parut mai acceptabil ca trai lunar. Insa am vrut locuinta noastra. Cum nu nea-m incadrata la casa, ne-am luata apartament de 4 camere. Sora mea, intre timp, isi construieste propria casa cu 4 camere, cu o suprafata de 140 mp, maricica raportata la cei 96 mp ai mei. Are gradina, cultiva pomi fructiferi, au catel. Si ma gandesc ca cea mai castigata la faza aceasta este ea. Noi tragem acum sa achitam ce putem din apartament, sa punem de-o parte banii de teren; sper ca in maxim 3 ani sa avem terenul si in maxim 5 ani sa avem casa. Si la cum ma cunosc pe noi (ca familie) cu siguranta vom reusi! Ne trebuie doar sanatate si intelegere!
Da, apartamentul poate fi privit si ca o etapa de trecere pana la casa :) Mult succes, sper ca planurile voastre sa iasa exact asa cum v-ati propus!
Problema e cu mult mai nuanțată. Una este o casă în centrul istoric, umbrită, înghesuită, cu structură prost gîndită, fundația pe ducă, zidărie mîncată, izolație spre zero și complet altceva o căsuță undeva frumos, liniștit, cu verdeață și cîteva sute de metri pătrați de curte.
La fel și apartamentele: unde ai preponderent familii, unde ai preponderent bătrîni, unde ai mai mult tineri zgomotoși, totul poate varia sălbatic de la o zonă la alta, de la un bloc la altul și chiar în același loc de la un an la altul.
Dar, per total, dacă e vorba despre o casă unde riști: să-ți cadă tavanul în cap sau să-l vizitezi pe vecinul de jos cu tot cu mobilă, fără să apelezi la ușă, să iei foc, să te sufoci (dacă ai lemne mai ales – căci există arzătoare pe gaz automate, cu termostat și pot fi foarte comode și eficiente, mai ales dacă soba e bună și hornul întreținut), unde nu ai separare bună, confort și mai ales dacă stai într-un oraș oricum verde și plin de locuri frumoase unde te poți plimba, un apartament poate fi o variantă mai bună. Și acolo te poți uita la structură, uzură tehnică, oamenii care locuiesc pe scară, cît de îngrijită e zona în general – în fine, nimeni nu-ți garantează că în timp nu se schimbă vecinii, dar e bine să ai un start decent.
Dacă vrei economie pentru o casă OK, merită un apartament undeva la scară și etaj intermediare, izolație dublă, cu acces bun în toate direcțiile, ca să cîștigi și timp, fiindcă și ce pui deoparte iarna se duce în pușculița pentru o casă mai ca lumea.
Nici la casă nu e ok dacă nu te înțelegi bine cu vecinii oricum – măcar cît să-i poți ruga să aibă ei grijă de una alta cît mai pleci prin concediu.