Hai să fim sinceri: nimic nu testează voința (și spatele) unui om mai mult decât căratul baxurilor de apă la etajul trei, într-un bloc fără lift.
Dacă mai adaugi la ecuație și “ritualul” de returnare a ambalajelor prin sistemul SGR, care a devenit parte din viața noastră cotidiană în ultimii ani, întrebarea devine critică. Chiar merită efortul, banii și stresul logistic pentru a bea apă din plastic?
Acum mulți ani, chiar înainte să apară SGR-ul, m-am hotărât că n-ar strica să fac tranziția de la apa plată la apa de la robinet. Mi-am cumpărat o cană de filtrare și, o lungă perioadă de timp, am consumat liniștit apa dublu-filtrată din Dunăre (pentru că de acolo vine apa în orașul în care locuiesc eu).
Evident, când am realizat ce înseamnă acest lucru, de fapt, am revenit la apa plată. Acest articol este, în primul rând, povestea mea — a tranziției de la apă plată la apă de la robinet și înapoi, revizuită cu date concrete despre siguranță, costuri reale și sănătate.
Dacă te întrebi dacă “supa” de chimicale din țeavă e mai sigură decât microplasticele din PET, ai ajuns unde trebuie.
Mitul clorului și realitatea din țeavă
Apa de la robinet vine “la pachet” cu o doză generoasă de clor. Acel miros specific de piscină este, paradoxal, un semn bun și un semn rău în același timp.
Pe de o parte, clorul este esențial. Fără el, am risca boli grave (precum holera sau dizenteria) sau mai puțin grave de la diverse bacterii din apă. Clorul este gardianul care omoară “toate lighioanele” (bacterii, virusuri, microbi) din stația de tratare până la robinetul tău.
Pe de altă parte, am folosit acea cană filtrantă sperând că elimină clorul și alte metale. Și funcționează? Da, pentru gust. O cană filtrantă simplă, cu carbon activ, elimină excelent clorul (care oricum se evaporă dacă lași apa într-o carafă deschisă o oră) și îmbunătățește vizibil gustul.
Dar este oare suficient? Aici intervine problema reală.
Calitatea apei la ieșirea din stația de epurare este, conform legii, potabilă. Monitorizarea este strictă (poți verifica oricând buletinele de analiză pe site-ul furnizorului tău local de apă). Problema nu e neapărat Dunărea tratată – sau orice sursă, indiferent unde locuiești – ci transportul.
Dacă locuiești într-un bloc vechi, apa aceea curată trece prin kilometri de țevi îmbătrânite, ruginite sau fisurate. O cană filtrantă simplă oprește rugina grosieră și clorul, dar este complet depășită de “inamicii invizibili” moderni:
- Excesul de nitriți și nitrați (proveniți din agricultură).
- Reziduuri farmaceutice (care nu sunt filtrate de stațiile clasice).
- Metale grele dizolvate fin.
Dunărea în sine o văd și eu. Știu cum arată, pentru că mergeam la pescuit și mi se părea uneori atât de “obosită” încât evitam să mănânc peștele prins.
Așa că… ar trebui să beau apă din ea doar trecând-o printr-un filtru de 50 de lei? Această lipsă de încredere, bazată pe o analiză logică a traseului apei, m-a făcut să dau înapoi.
De citit: Cât costă renovarea băii?
Întoarcerea la PETuri
Cu aceste gânduri în minte, am revenit la apa plată. Folosim apă plată doar pentru băut, iar când vine vorba de gătit (ciorbe, paste, ceai), folosim în continuare apa de la robinet filtrată (prin fierbere oricum se elimină clorul și bacteriile, deși metalele grele rămân).
Deși la început am ales exclusiv Aquatique, pentru că scria mare că apa este sigură pentru bebeluși. Apoi, am văzut că acest lucru apare pe mai multe sticle.
Momentan, sincer să fiu, mă bazez mai mult pe ofertele din supermarket când cumpăr apă plată: atâta timp cât este, cu adevărat, „apă minerală plată” și nu apă de izvor sau „apă de masă”, este bună pentru mine.
Însă apa la PET are două probleme majore pe care nu le putem ignora:
Microplasticele: Studiile recente ne-au arătat o realitate dură: apa ținută în plastic, mai ales dacă a stat în soare în timpul transportului sau în depozite necontrolate termic, este plină de microplastice și, uneori, ftalați sau Bisfenol A.
Practic, fugim de “rugina” de la robinet ca să bem “plastic lichid” din sticlă.
Sistemul Garanție-Returnare (SGR/RetuRO): Deși apreciez acest lucru, mai ales pentru binele pe care îl face naturii, trebuie să recunosc că este destul de enervant, mai ales dacă locuiești într-un apartament la bloc, să depozitezi toate sticlele intacte.
Drumul la automatele de reciclare este, în general, stresant, fiindcă adesea trebuie să stai acolo la coadă (asta dacă ai noroc și funcționează). Timpul pierdut cu gestionarea ambalajelor este o taxă invizibilă pe care o plătim săptămânal – dar este doar ceva puțin enervant.
De citit: Uite cât te costă să-ți renovezi complet bucătăria.
Cum împaci capra și varza?
Concluzia mea inițială era că nu am încredere în apa de la robinet. Dar nici apa plată nu mai este “Sfântul Graal” al sănătății, mai ales că acum mai e și scumpă și incomodă.
Dacă vrei să elimini toate potențialele porcării care intră în corp (din sursa de apă sau din țeavă), dar să scapi și de căratul baxurilor, cana filtrantă nu este cea mai bună soluție. Soluția este Osmoza Inversă.
Spre deosebire de o cană simplă, un sistem de filtrare cu osmoză inversă (montat sub chiuvetă) filtrează apa la nivel molecular. Elimină 99% din bacterii, viruși, metale grele, nitrați și chiar microplastice. Da, inițial este o investiție, dar hai să ne uităm la cifre!
Calculele mele
Să facem un calcul rapid, actualizat la prețurile de azi, pentru o familie de 2 persoane care consumă 4 litri de apă pe zi (băut + cafea/ceai):
- Apă Îmbuteliată:
- Cost mediu: ~2.5 lei / 2L = 5 lei/zi.
- Total anual: ~1.825 lei
- Efort: Cărat ~1.5 tone de apă pe an și returnat 730 de sticle la SGR.
- Apă de la Robinet + Sistem Osmoză Inversă:
- Cost aparat (investiție unică): ~1.500 lei (pentru un sistem bun cu remineralizare).
- Consumabile (filtre schimbate la 6-12 luni): ~300-500 lei/an.
- Costul apei de rețea: Neglijabil (câțiva bani pe zi).
- Total primul an: ~1.800 lei.
- Total anii următori: ~300+ lei/an.
Dar avantajul principal nu este un eventual cost mai scăzut al apei în sine, ci faptul că bei o apă curată. Iar asta e cel mai important, mai ales pe termen lung.
De citit: Gătitul pentru o lună: idei.
Concluzie: Tu ce alegi să bei?
În concluzie, nu am încredere să beau apă direct de la robinet în România fără o măsură de siguranță, din cauza rețelei de distribuție vechi.
Dar varianta apei plate este mult mai scumpă pe termen lung, nu 100% sanatoasă și extrem de incomodă din cauza sistemului de returnare a ambalajelor.
Dacă stai cu chirie sau nu vrei să găurești chiuveta, o cană filtrantă e un compromis minim acceptabil (măcar scapi de clor și rugină). Dar dacă vrei siguranță totală și confort, un sistem de filtrare sub chiuvetă este singurul care bifează toate căsuțele: apă curată, zero plastic, zero cărat.
Voi ce ziceți? Ați rămas fideli baxurilor de apă sau ați făcut pasul spre filtrare acasă? Considerați apa de la robinet sigură de băut “chioară”, așa cum vine ea pe țeavă?
In primul rand eu in locul tau as inversa: prin fierbere calcarul si nitritii si nitratii se depun si devin mai aglomerati. Dar mai degraba iti recomand sa fierbi cat mai putin, iar acum vara eu consum cea mai buna apa: din legume si fructe.
Eu consum de la chiuveta dar o las ceva min sa curga inainte (de ex. dupa ce spal vasele umplu cana filtranta). Avantajele: pret, comod (imi e greu cu transportul), mai putin contact cu plastic.
In anumite orase poti face teste la apa, in Bucuresti sigur se poate testa, sa vezi ce calitate are.
Si mai e un argument: ecologia. Toata apa din sticle inseamna transport, plastic, stat in plastic – zau ca nu e chiar ok.
Si inca un argument: in ultimii ani am invatat ca e important mai putin ce consumam dar prioritar este CAT si mai ales CUM. Adica e buna si o bere, dar nu 10, si conteaza bucuria, fericirea, linistea interioara cu care o consumam. Daca nu as avea incredere in apa consumata, as schimba imediat pentru ca nu imi place sa stau cu indoiala in casa.
Nu fierb apa inainte de a o bea – se fierbe doar cea de la gatit. Dificultatea cararii sticlelor este, intr-adevar, cel mai mare dezavantaj aici, dar chiar nu imi vine sa cred ca apa din Dunare este buna :) Buna ideea de testat apa – am auzit ca ar fi mai bine sa o duci in alt oras la teste, pentru ca daca o verifici in orasul din care vii, s-ar putea ca rezultatele sa fie falsificate, tocmai pentru a parea ca ai o apa buna.
e o idee de testat in alta parte, dar pe cine stiu eu, de langa bucuresti, a dus la testat 3 monstre (fantana lui, fantana vecin,apa robinet) si a spus ca sunt din fantana.
Bună, Călin,
Ne bucurăm foarte mult că ești interesat de calitatea apei pe care o bei și că ai încercat mai multe variante ca să ajungi la o apă sigură și sănătoasă pentru familia ta.
Ne îngrijorează însă feedback-ul tău legat de calitatea pet-urilor în care este îmbuteliată AQUA, întrucât noi avem unul dintre cele mai rezistente și calitative pet-uri de pe piață și este prima oară când auzim că sunt subțiri. Am dori să știm în ce condiții s-a întâmplat să se spargă și dacă ești sigur că era vorba despre AQUA. Te întrebăm deoarece feedback-ul pe care îl primim în mod uzual legat de sticlele noastre este că sunt printre cele mai robuste și mulți consumatori le reciclează și le refolosesc tocmai din această cauză.
Suntem aici pentru orice întrebări sau detalii, dar oricum ar fi, așa cum am spus și la început, cel mai tare ne bucură că faci alegeri sigure legate de calitatea apei pe care o bei :)
O zi bună!
Poate s-au mai schimbat lucrurile de cand am cumparat eu Aqua Carpatica – era vorba despre sticlele de 2 litri. Sticlele se “taiau” in partea de sus, sub dop. Este posibil sa le fi luat asa din magazin – deh, accidente se intampla – sau sa se fi turtit prea rau in portbagajul masinii. Oricum, au fost singurele sticle cu care am avut probleme de-a lungul anilor, deci tind sa cred ca nu era ceva ce faceam eu.
Data viitoare cand facem plinul de apa, vom incerca din nou Aqua Carpatica pentru a vedea daca ne-a trecut ghinionul :)
La noi din fericire nu apa de suprafata sursa apei potabile. Am destul de mare incredere in ea poate si de ce tata (Dumnezeu sa-l ierte!) a lucrat cam toata viata la Uzina de apa si zicea ca la noi in oras e una din cele mai bune ape din tara. Totusi in ultimul timp calcarul a devenit o problema si la apa noastra. De un an de zile cautam cea mai buna solutie. Cana filtranta nu credem ca e ok dpdv microbiologic, nu are cum, decat schimbat filtrul macar saptamanal. Aquatic e cea mai ok apa imbuteliata, dar e in plastic plin de BPA care sigur face mult rau pe termen lung. Inca consumam apa de robinet pana vom gasi solutia optima
Pe filtrele pe care le am eu, scrie ca protejeaza impotriva metalelor, nu ca ar elimina varii ganganii (sau cumva, magic, scoate nitritii/nitratii din apa). Nu imi fac mari probleme in privinta celor dintai fiindca dupa mirosul puternic de clor al apei noastre, este destul de clar ca nu mai traieste nimic acolo, dar de restul imi e destul de frica… si tare cred eu ca solutia optima nu exista :)) Sau e extrem de scumpa (cumparat doar apa ambalata in sticla…)