Nici n-am apucat sa lansez bine Sanatos Voios, ca m-am si inscris intr-un concurs de blogging care are putine de-a face cu subiectele pe care imi propusesem sa le abordez pe blog. Insa, din varii motive, m-am hotarat sa particip la acest experiment si acum, la cateva zile dupa ce s-a terminat, pot sa-mi impartasesc parerile pentru cei care sunt curiosi. (De mentionat ca n-am stresat lumea pe Facebook cu articolele-advertoriale care au fost un must pentru participarea in competitie).
Sincer, cand m-am inscris in competitie, mi-am zis ca trebuie sa castig cateva premii pe la cateva probe si sa termin printre primii trei. A fost un succes sau esec partial (depinde in ce dispozitie esti cand privesti totul): am castigat o camera foto Fuji, una destul de profi de altfel, pe langa o invitatie la teatru si un amuzant (pentru mine) kit de regenerare a parului. Din 70 si ceva de participanti, m-am clasat pe locul 6, singurul mascul intr-un top dominat de doamne si domnisoare. Desi realizez ca este bine, in acelasi timp stiu ca nu mi-am atins obiectivul de top 3, asa ca o iau ca o infrangere.
Per total, pot spune ca a fost o experienta interesanta. O combinatie foarte ciudata de creativitate si advertoriale, in care nici nu stiu exact daca sponsorii chiar au cautat linkuri sau pur si simplu au vrut sa premieze niste persoane mai mult sau mai putin talentate. Avand in vedere ca la competitie au participat multe bloguri cu valoare SEO zero (cum ar fi blogul meu momentan, sau cum sunt alte bloguri participante care nu fac altceva decat sa publice advertoriale), tind sa cred ca varianta din urma este cea care face ca acest concurs sa existe, lucru de apreciat.
Pentru firile mai mult creative care fac blogging din pasiune si nu pentru a-si castiga existenta, pentru cei care pot sa respecte deadlline-uri si sunt gata sa scrie despre lucruri despre care n-ar scrie in mod normal, SuperBlog este clar o placere. Exista o comunitate destul de activa si suficient de primitoare pentru noii veniti, desi e evident ca “veteranii” si cei care deja se cunosc formeaza bisericutele cele mai numeroase si mai greu de strapuns. Cum eu am stat tare prost cu timpul, nici asta n-am reusit s-o fac prea bine, si anume sa imi fac niste cunostinte in bloggingul romanesc, persoane cu care sa pot vorbi despre meseria aceasta, ca pe-acasa nimeni nu intelege ce fac eu. Pe de alta parte, cam toti participantii sunt bloggeri din hobby, deci discutii despre SEO si linkuri si bani din reclame probablil n-ar fi fost prea multe :)
Per total, m-am simtit din nou copil, citind postarile pe grupul de Facebook, vazand persoane suparate ca au nota prea mica – mereu aceiasi 3-4, vazand persoane care cu o zi inainte de termenul limita incepeau sa arda de nerabdare sa primeasca notele, vazand persoane care scriau frumos, din tot sufletul, si persoane care desi probabil scriau din tot sufletul, ar fi trebuit sa se opreasca si sa isi gaseasca alt hobby. Am avut si eu emotii cand s-au dat note, m-am suparat si eu cand am primit note mai mici decat ma asteptam si am fost surprins cand am primit, in doua ocazii, note mai mari decat credeam ca merit. A fost frumos, a fost obositor, a fost o experienta de care chiar aveam nevoie, o experienta care s-a terminat cu bine, pana la urma, si care mi-a adus in fata cateva persoane cu adevarat speciale.
Dar acum Spring SuperBlog s-a terminat, si este cazul sa trecem la treaba. Adica sa fim sanatosi si voiosi. Sa invatam impreuna, fiindca avem multe de invatat!