Vorbeam cu ceva timp in urma despre un subiect destul de controversat in Romania, independenta financiara.
Cand ai un salariu de cateva sute de Euro pe luna, si alea mai apropiate de 500 decat de 1,000, pare de-a dreptul imposibil sa strangi cateva sute de mii, suma discutabila pentru a fi independent financiar aici in tara.
Insa unul dintre cele mai importante elemente cand vine vorba despre independenta financiara este venitul pasiv.
Castigurile pasive (cum ar fi dobanzi, chirii, pensii etc) sunt secretul atingerii independentei financiare, nu suma bruta din care sa toci incet-incet pana la sfarsitul zilelor.
Si sunt sigur ca exista o sumedenie de persoane care au atins, astfel, independenta financiara – fara a sti macar ca se numeste astfel.
Va ofer ca exemplu un caz foarte familial (pun intended, cum ar zice americanul). Mama mea a atins independenta financiara. In cazul ei, nu a fost ceva planificat, ci pur si simplu s-a intamplat.
Iata care este situatia in cazul ei:
Ea este independenta financiar (de mai bine de trei ani, chiar), insemnand ca nu mai are un job care sa ii asigure un salariu lunar.
Nu este nici pensionata, si nici nu are miliarde in banca sa traiasca din dobanzi. In schimb, are inchiriate doua camere care sunt folosite drept spatii comerciale. Deci veniturile ei vin din chirii.
Cu ceva timp in urma, am vorbit cu ea despre asta. I-am spus ca sunt multi oameni care si-ar dori sa fie ca ea, independenti financiar. Moment in care ea s-a uitat stramb la mine, dorind sa-mi spuna ca nu este adevarat: ea nu este independenta financiar.
Motivul pentru care probabil nu se simte independenta financiar este unul foarte simplu: chiriile in provincie sunt destul de mici, ceea ce inseamna ca banii pe care ii primeste lunar nu ii sunt suficienti pentru a pune ceva deoparte.
Nu duce o viata luxurianta, nu sta plecata prin oras toata ziua, nu mananca la restaurat, dar nici nu trebuie sa mearga la job in fiecare zi pentru a-si castiga existenta. Este un caz fericit de persoana care a atins independenta financiara, chiar daca nu este un caz ideal.
Problema cea mai mare in cazul de fata este legata de sursa veniturilor: oricand chiriasii pot pleca (chiar a trecut printr-o situatie dificila la inceputul anului, cand unul dintre chiriasi i-a spus ca pleaca daca nu ii reduce chiria), lasand-o practic fara venituri.
Din fericire, are niste bani pusi deoparte, bani care i-ar ajunge pentru cel putin un an fara venituri. Dar este asta suficient?
De bine, de rau, intreaga situatie functioneaza perfect de cativa ani si, datorita pozitionarii centrale a locuintei, probabil ca nu vor fi mari probleme in viitorul apropiat in privinta gasirii unor noi chiriasi, daca este nevoie.
Ideal ar fi sa incerce sa puna, chiar daca este dificil, niste bani deoparte luna de luna si sa isi sporeasca economiile pentru zile negre. Dar uneori poate este mai bine sa nu pui raul inainte.
De ce v-am spus aceasta poveste? Pentru ca s-a discutat mult pe tema independentei financiare in Romania si cam toata lumea spunea ca este imposibil sa ajungi acolo.
Nu este, dovada fiind chiar mama mea, o persoana care a atins independenta financiara fara a-si fi facut, in prealabil, un tel din asta.
E drept, nu toata lumea are o locuinta intr-o zona buna, dar simplul fapt ca iti doresti sa atingi independenta financiara si ca esti gata sa iei masuri pentru a face totul posibil este mult mai mult decat fac altii.
mai e un lucru despre independenta financiara: in general ne raportam la o valoare clara: 500euro zic unii, 800 lunar zic altii. Uitam ca fiecare avem un venit, personal, si cheltuieli personale. Pt mine, sa fiu independenta financiar acum, m-ar satisface 50% din ce castig acum. Si nu, nu imi ajunge doar juma de salariu si restul pun deoparte, ci restul il cheltui pt mers la munca si cheltuieli adiacente .. (cumparaturi prost facute, extra servicii ce nu le fac eu, incaltaminte/haine/mancare/cadouri colegi/carti pt munca etc )
Da, este adevarat, cheltuielile legate de munca scad simtitor si se simte. Realizezi ca nici n-ai nevoie de atatea lucruri… eu de exemplu lucrez pe cont propriu din 2008 si realizez din ce in ce mai clar ca am mult prea multe haine :)) Atata timp cat in 90% din timp lucrez in hainele de casa, chiar nu am nevoie de 20 de tricouri si tot atatea perechi de pantaloni :))
eu,d esi lucrez la birou :), am am ajuns la aceeasi concluzie acum ceva timp. Dupa o analiza,sortare si donare a lucrurilor, am acum 7-10 combinatii, si surpriza: mai mult loc in sifonier si mia putin timp cu asezatul/ decisul legat de “azi cu ce ma imbrac”.
De multe ori ma gnadeam ca daca as castiga la Loto, nu as fi in stare sa pornesc o afacere (si nici nu as sti in ce domeniu sa ma orientez) si atunci un asemnea venit din chirii ar fi ideal.
Sunt mai mici veniturile, dar ceva mai sigure, daca esti intr-o zona in care se poate inchiria repede… si intr-adevar pasiv venitul comparativ cu stressul unei afaceri.
In plus o asemena “afacere” cu inchirierea poate fi gestionata usor si de o persoana mai ocupata si de una putin mai in varsta.
avantajul inchirierii este ca efortul este din cand in cand, venitul lunar.
Asta e ca si cand ai raspunde la intrebarea “Cum sa devii bogat?” cu “Pai fii bogat !”, fiindca “mama” nu a “devenit”, ci a fost dintodeauna independenta financiar si “n-a stiut”, adica de cand parintii sau bunicii au dobandit-o prin munca poate, ei “devenind” independenti financiar, nu “mama”, ea doar mostenind probabil.
Articolul nici nu se numeste “cum sa atingi independenta financiara” sau ceva de genul acesta. Doar spune o poveste, concluzia fiind ca anumite persoane probabil stau mai bine decat isi dau seama. In cazul de fata, nu este important cum s-a ajuns acolo, nu sunt importante detaliile, ci doar ca s-a intamplat asta. N-ar fi primul caz si cu siguranta nu va fi ultimul.