Vaccinăm sau nu copiii? Opinie de tată

pro sau contra vaccinA cam explodat bula de popularitate pe care o aveau discuţiile anti-vaccin in urmă cu câteva luni, dar treaba clară este că în continuare au rămas două tabere: cei care sunt de acord cu vaccinarea copiilor şi cei care sunt împotrivă. Că, deh, aşa suntem noi făcuţi, să nu putem să cădem de acord asupra nici unui fapt.

Şi fiindcă sunt şi eu tată de băieţel ce se află fix la vârsta la care se fac mai toate vaccinurile şi cum am şi eu o părere despre treaba asta, mi-am zis să v-o împărtăşesc. Nu încerc să conving pe nimeni că am dreptate, deşi recunosc că tare m-aş bucura dacă aş schimba vreo opinie, acolo, ci doar vă spun cum văd eu că stă treaba.

Ca să nu vă chinuiţi să citiţi până la sfârşit, zic de-acum: sunt pro vaccinare şi sincer mi se pare o nebunie completă să NU îţi vaccinezi copilul, riscându-i, până la urmă, viaţa. Şi hai să vedem de ce nu mă impresionează argumentele anti vaccinare, luându-le pe principalele la puricat:

1. Vaccinurile cauzează autism
Am citit pe undeva că toată nebunia asta cu autismul ar fi pornit de la un cercetător britanic (că tot sunt ei la modă) care ar fi falsificat un studiu conform căruia vaccinurile de pe piaţă din acel moment puteau cauza autism. Se pare că nenea în cauză urma să vină cu minunea: propriul vaccin care nu provoacă autism, dar n-a mai apucat. Câteva vedete au luat de bună afirmaţia sa, au început scandalul şi lumea a prins ideea şi a adoptat-o. Studiul a fost retras ulterior iar omul de ştiinţă/medic a fost dat afară. Însă răul a răms. Nu mai ştiu pe unde am citit asta, nu bag mâna în foc că e adevărată, dar ştiu că la momentul respectiv am considerat sursa foarte credibilă.

Plus, există 40 de studii susţinute de Academia Americană de Pediatrie (probabil totalul este mult mai mare) care arată că nu există nicio legătură între vaccinare şi autism. Studiul, în engleză, este aici.

2. Imunitatea naturală este mai bună
Fiindcă încă trăim în preistorie, lumea încă mai crede că este mai bine să laşi copilul să facă boala, să lupte cu infecţia şi să o distrugă pe cont propriu decât să îl injectezi cu viruşi morţi şi să-i uşurezi sarcina asta. Problema este că imunitatea asta naturală poate suferi din diverse cauze – trecătoare sau nu – şi intreaga infecţie poate să se dovedească mult mai serioasă. De ce să rişti să ajungi cu copilul la spital, să-l ţii săptămâni pe pastile, poate să îi rămână urme pe viaţă, când poţi să-i faci un vaccin şi gata?

3. E copilul meu şi fac ce vreau cu el
Un lucru nu tocmai adevărat dacă faci tâmpenii. Sunt atâtea cazuri pe lumea asta de copii luaţi de lângă mamă sau tată sau ambii părinţi dacă se dovedeşte că nu au grijă de ei aşa cum ar trebui. Doar dacă e al tău, nu înseamnă că ţi-ai luat un telefon deştept pe care pui ce aplicaţii vrei tu, pe care-l mai poţi scăpa pe jos să-i spargi ecranul şi pe care îl arunci dacă se strică. Tocmai pentru că este copilul tău ai o responsabilitate uriaşă!

În continuare sunt prea leneş să caut surse, dar reţin că fie se discuta printr-o ţară civilizată, fie chiar s-a introdus măsura ca nevaccinarea să fie considerată ilegală iar copiii nevaccinaţi să nu fie primiţi la şcolile de stat. Poate dacă se ajunge până aici, n-o fi lumea chiar atât de nebună…

4. “Eu n-am făcut vaccin şi uite că sunt bine”
Asta se traduce cu “sunt norocos/norocoasă”. Eşti dispus să arunci cu zarurile când vine vorba despre viitorul copiilor tăi?

La ultimul vaccin făcut – am ales să facem şi opţionalele, nu doar obligatoriile – Eric, băieţelul meu, a reacţionat destul de urât. Dacă pe toate de până acum le trecuse fără probleme, aici a făcut temperatură mare, l-a durut mult timp înţepătura (după cum anticipase şi doctoriţa) şi a fost, per total, destul de greu câteva zile. Deşi mi s-a rupt sufletul să îl văd aşa, i l-aş face din nou. Pentru că ştiu că dacă, Doamne fereşte, va fi pus în faţa bolilor împotriva cărora s-a vaccinat, fie nu le va face, fie va trece extrem de uşor peste. Ştiu că eu am făcut tot ce îmi era în putinţă să îl ajut să PREVIN. Pentru că ăsta este secretul: să previi, nu să tratezi.

Nu exclud posibilitatea că în joc sunt interese mari şi bani mulţi ale companiilor farmaceutice şi, sincer, nu îmi pasă. Atâta timp cât rezultatul este unul bun, unul care îmi protejează mie copilul, nu îmi pasă că cineva se îmbogăţeşte de pe urma asta. Companii mari producătoare de băuturi răcoritoare se îmbogăţesc băgând în noi boală, şi nu văd campanii anti sucuri să prindă amploare…

Şi mai este şi istoria care trebuie să ne înveţe o lecţie. Acum nici 100 de ani se murea dintr-o sumedenie de boli care acum sunt tratabile iar unele au fost eliminate în proporţie de aproape 100% datorită vaccinurilor. Probabil peste 100 de ani, cancerul va fi şi el doar o boală împotriva căreia te vaccinezi şi altele noi îi vor lua locul. Pentru că aşa se întâmplă: lumea evoluează, noi progresăm şi devenim mai buni. Acum 100 de ani, la începutul anilor 1900, speranţa de viaţă era 50 de ani. În Japonia, în prezent, este de 83 de ani şi numeroase ţări civilizate sunt la peste 80 de ani. Toate astea sunt posibile şi datorită acestor progrese pe care unii, plictisiţi probabil că merge totul prea bine, vor să le ignore.

Voi ce părere aveţi despre vaccinarea copiilor?