O zi cu Farmec

o zi cu farmecVa mai amintiti ziua de 2 iulie 2013? Anul trecut, mijlocul verii, coafura nu rezista din cauza naduselii? Tot nu pare cunoscut? Atunci haideti sa va reamintesc spunandu-va ce s-a intamplat in acea zi minunata de 2 iulie!

Alarma a inceput sa sune ca un cosmar pe care il retraiesc zi de zi. In acea dimineata, insa, totul era cu atat mai dificil: abia dormisem peste noapte in caldura infernala, rasucindu-ma de pe o parte pa alta ca un pui la rotisor, perpelindu-se la foc mic. Vedeti voi, sotia mea mai avea o luna de sarcina si nu voiam sa tinem aerul conditionat pornit, sa nu riscam vreo raceala. Extrem, ar zice unele voci, dar mai bine sa fii sigur decat sa-ti para rau.

Pentru unii, dimineata devine mai buna dupa o cafea tare, pentru altii dupa placerea de a da “snooze” la alarma si a mai fura cinci minute de somn. La mine, dimineata devine mereu mai buna cu un dus. Si nu doar apa in sine – minunata si racoroasa – dar prospetimea pe care o simt dupa ce particulele deodorantului imi ating pielea. De putin timp folosesc un deodorant antiperspirant Gerovital H3 Fresh, o minunatie de deodorant care te tine proaspat toata ziua, miroase demential si nici nu-ti rupe buzunarul, costand putin sub 9 lei. Aici trebuie sa-i multumesc sotiei care foloseste un deodorant antiperspirant Gerovital H3 Splendide (ma rog, acum a trecut pe deodorant antiperspirant Gerovital H3 Sensitive fiindca pielea unei gravide este mai sensibila) si care m-a atras si pe mine in lumea Farmec – o lume in care, incredibil, petele alea jenante de la subtioara nu exista si mirosul neplacut intarzie sa apara. O lume perfecta, as zice, care are la baza asta:

01 farmec deodorante

O lume perfecta pusa la grea incercare insa: ajuns la job, aflu ca aerul conditionat a cedat si “vin baietii” sa-l repare mai tarziu. Care “mai tarziu” se pare ca inseamna “nu azi”. Dar “azi” inseamna 35 de grade la umbra si rotisare placuta pentru mine timp de 8 ore intr-o incapere cu 6 alte suflete si tot atatea computere ruland la cald. Nici nu apucasem sa-mi verific e-mailul, ca deja simteam primul strop de sudoare gadilandu-mi perciunii. Urma sa fie o zi minunata!

Se pare ca nici restul sufletelor din industria muncii n-au avut mare succes cu aerul conditionat in acea zi, asa ca iata-ma la ora cinci dupa amiaza, in metroul supra aglomerat, facut sandwich dintr-o parte de un domn nu obez, dar mult prea scund pentru kilogramele pe care le avea – cu bonus o pata de transpiratie pana la nasturele de deaspura buricului – si din cealalta parte de o doamna incarcata de sacose, pe care nu o vedeam, dar pe care o simteam: senzorial datorita cutitelor de bucatarie (sau katane, sau rangi, sau ce-o fi avut in sacose) pe care mi le impingea in gamba, si olfactiv datorita faptului ca ea nu foloseste produse antiperspirante Gerovital H3 prof.dr. Ana Aslan deci, zicand-o voalat… putea!

Din fericire, am trecut mai usor decat altii si peste acest mic obstacol, tot datorita deodorantului meu. Haideti sa va zic si voua trucul, daca treceti pe produse d-astea bune ca cele de la Farmec, cu mixul magic de Vitamina E, saruri de aluminiu si Citrofol (un ingredient organic, care inhiba descompunerea enzimatica a componentelor nemirositoare ale transpirației, fara distrugerea bacteriei implicate in proces): nu stai jos in metrou, ci te prinzi de bara de sus, cu mana dreapta. Inchizi ochii si iti indrepti usor nasul spre axila (tot dreapta, ca sa fie clar si sa nu bata la ochi) si respiri aer proaspat, parfumat, care iti face instant ziua mai buna.

Cum am ajuns acasa, nadusit tot si obosit, eram setat pe doua lucruri: sa imi schimb hainele de job in ceva comod si sa dorm la racoare. Dar sotia avea alte planuri. Nici nu am inchis bine usa in urma mea, ca a si aparut in fata-mi, cu acei puppy-eyes care prevestesc faptul ca in scurt timp vei face ceva ce nu vrei neaparat sa faci:

– Bine c-ai venit, de cand te astept! mi-a zis ea. Ciudat ca ma astepta de mult fiindca zilnic ajung la aceeasi ora…

– Innebunesc daca nu mananc un ecler. De azi dimineata am pofta si am zis sa te astept, sa vii cu mine, sa nu mananc singura. Plus ca a fost asa cald, nu puteam sa risc sa ies afara pe caldura aia!

Puppy eyes, femeie gravida in luna a opta, care intamplator iti mai e si sotie… uiti de haine noi si racoare, faci stanga-mprejur ca in armata pe care n-ai experimentat-o si pornesti la drum spre cofetarie. Pe jos, fiindca miscarea ii face ei bine si tu “doar ai stat pe scaun toata ziua”. Normal!

Ei, si eram noi in drum spre cofetarie – plecaseram deja de vreo 10 minute – si eu uitasem de toate problemele si naduselile, cand ma suna mama. Noi deja ne amuzam cumplit ca sotia reusise sa-si rupa unghia intr-un pachetel de servetele. Da!

Cam asa a decurs discutia cu mama, cu pauze de unu-doua minute intre evenimente:

– Alina si-a rupt unghia intr-un servetel, de asta radem. […] Ha, ha, ha! Alinei i s-a rupt un papuc si l-a legat cu o punga. Ha, ha, ha! Arata ca un homeless! […] Ah… cred ca i s-a rupt apa Alinei. Te sun eu! (si am inchis telefonul – si sa nu ziceti acum ca nu exista evenimente prevestitoare!)

Ne opriseram amandoi in mijlocul strazii, privind balta formata sub picioarele sotiei. Eram in stare de soc, evident (in caz ca ati uitat, bebe trebuia sa vina abia peste o luna) si disperare: eram departe de casa, intr-o situatie pentru care nu eram pregatiti. Din fericire, sotia si-a dat seama ca suntem la doar cateva minute de casa nasilor, pe care s-a hotarat sa ii sune sa ii roage sa ne duca la spital.

In timp ce ea vorbea cu nasa la telefon, ma suna din nou mama. Calma:

– Calin, de ce mi-ai inchis? Mi s-a parut ca ai zis ca i s-a rupt Alinei… apa?

– Da!

Incepe mama sa strige ca un hobbit scapat din ghearele celui mai fioros dragon:

– AOLEUUUUU! I s-a rupt apaaaaaaaa! Pai duceti-va, ma, la spital! Trebuie sa mergeti la spital! De ce nu sunteti la spitaaaaaal?

Din fericire, mama foloseste si ea un deodorant antiperspirant Gerovital H3 Natural – fiindca e clar ca au trecut-o toate apele. Dar pana la urma am reusit sa o calmez, cu doar cateva secunde inainte de a ajunge nasii cu masina.

Acum, nasii nostri au doi copii minunati. Pe care, luati prin surprindere (ca si noi de altfel), nu puteau sa ii lase singuri acasa in timp ce ne duceau pe noi la maternitate. Asa ca masina arata in felul urmator: nasul la volan, nasa pe scaunul din fata, intoarsa la 180 de grade in scaun, inspre noi, sotia in spate, in stanga, eu (care am 1.82 si aproape 90 de kg) la mijloc si cei doi copii ai nasilor ba langa mine, ba peste mine, ba peste tot. Discutii, agitatie, stress… si eu inca miroseam fresh, ca un viitor tatic fara probleme ce urma sa fiu.

Cum s-a terminat ziua? Pai… m-am aruncat in pat, am pornit aerul conditionat si am dormit ca un prunc, singur in patul urias.

Aaa, poate va intrebati ce s-a intamplat pana in acel moment? Pai am ajuns cu totii cu bine la maternitate si in mai putin de o ora sotia il nascuse pe micutul Eric: un “vanjos” dragalas de 2.5 kilograme care mi-a schimbat instant viata intr-una mult mai frumoasa. Eram felicitat si imbratisat din toate directiile, de rude de toate gradele si varstele, iar eu nu imi faceam nicio grija ca traiesem o zi nebuna, intensa, de vara. Da, chiar si atunci, inca miroseam fresh multumita deodorantului Farmec!

Asta a fost a doua zi, pe 3 iulie. O alta poveste...

Asta a fost a doua zi, pe 3 iulie. O alta poveste…

Deci… va amintiti acum de ziua de 2 iulie 2013? Eu cu siguranta n-o s-o uit niciodata!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2014