Inca nu a cazut cortina!

teatrul evreiesc de stat

Teatrul Evreiesc de Stat

Am avut norocul si onoarea de a ma afla acolo sus pe scena. De a ma dedica intru totul rolului meu si de a trai experienta aceea de neuitat si imposibil de descris in cuvinte: momentul acela cand, la finalul piesei, am vazut intreaga sala ridicandu-se in picioare, aplaudand frenetic. Instant a avut loc in sufletul meu o explozie de emotii, de trairi atat de intense – o satisfactie nemarginita – incat cu greu mi-am putut stapani lacrimile. Cu riscul de a suna banal, nu pot descrie acel moment altfel decat MAGIC. Un moment pe care cu siguranta nu il voi uita vreodata in aceasta viata!

Eram inca elev in acea perioada si dragostea pentru teatru m-a impins in trupa liceului, care participa la diferite festivaluri pentru tineret. Chiar daca nu am castigat niciun premiu care sa imi ateste talentul, premiul meu cel mare a fost exact acea bucurie pe care am provocat-o oamenilor din sala si raspunsul lor extraordinar – un premiu de inestimabila valoare!

Astazi ma aflu in tabara opusa: ca spectator, lasandu-ma uimit si purtat in lumi fantastice, in povesti de iubire incredibile, in situatii absurde, dar comice, in noi si noi experiente construite cu atata maiestrie de actorii profesionisti de pe scena. Astazi imi dau seama ca bucuria aceea magica pe care am simtit-o cand toata lumea ne aplauda la sfarsitul piesei nu este decat efectul cauzat de bucuria ce-ti umple sufletul vazand adevarati maestri pe scena dand viata intregii povesti redate. Si imi dau seama ca senzatia aceea unica exista, de fapt, intr-un circuit mereu reinnoit: la teatru. Nu doar pe scena, pentru actor sau doar in sala, pentru public. La teatru.

Privesc in jur si realizez cu tristete ca toate institutiile mass media, in goana lor dupa audienta cu orice pret, ajung sa plateasca pretul suprem: transforma in valoare exact lipsa de valoare, promoveaza incultura drept cultura si promoveaza nulitati ca exemple de urmat in viata. Din acest motiv, de mai bine de trei ani, am renuntat sa privesc la televizor, iar toate scalambaielile “bombelor sexy” imi sunt straine si, sincer, nu le simt lipsa. Nu ma intereseaza divorturile unor oameni pentru care inaltarea spirituala vine de la ultimul parfum de firma cumparat sau realizarile vreunui nimeni care arunca cu banii lu’ tata pentru 15 minute de glorie. Si credeti-ma, traiesc extrem de bine fara toate astea.

maia

Maia Morgenstern in Jocul Regilor

In schimb, am inceput eu sa imi creez propria-mi media, unde doar adevaratele valori conteaza. Datorita internetului, am toate sursele care promoveaza cultura si valoarea la doar un click distanta. Pe Facebook, urmaresc toate personale care conteaza – cum ar fi pagina de facebook Maia Morgenstern, pentru ultimele detalii despre doua mari iubiri ale mele: teatrul si stimabila actrita. Astfel am aflat, de exemplu, ca Teatrul Evreiesc de Stat ofera o piesa draga mie, pe care am avut ocazia s-o urmaresc cu ceva ani in urma: Jocul Regilor, unde Maia Morgenstern, Mircea Rusu si Andrei Finţi prezinta un triunghi amoros usor altfel, cu o intriga uluitoare si rasturnari permanente de situatie si de… asteptari. O “nebunie” tragi-comica interpretata cu pasiune de cei trei actori pe care v-o recomand din suflet. Pe 27 martie are loc spectacolul si daca v-am luat prea din scurt, aruncati o privire pe pagina de Facebook Teatrul Evreiesc de Stat si dati-i un like pentru a fi la curent cu toate specatcolele lor viitoare.

jocul regilor

Adevarul este ca, aflati in cursa pentru imbogatire materiala dictata de mass media care promoveaza la greu consumerismul pentru propria-i imbogatire, devenim din ce in ce mai saraci din punct de vedere spiritual. Teatrul ramane una dintre ultimele redute ale culturii, ale promovarii valorii si calitatii, una dintre putinele entitati care inca ne imbogateste spiritual: o adevarata oaza binefacatoare intr-un desert de dezinteres si superficialitate.

tes logo

Traditia este elementul ce caracterizeaza teatrul romanesc. Teatrul Evreiesc de Stat, ca tot am vorbit despre el, are o traditie incantoare de aproape 130 de ani, fiind inaugurat in 1876 la Iasi, inainte de a se muta la Bucuresti. Astazi, el este singurul teatru al unei minoritati nationale in Bucuresti iar cladirea insasi reprezinta un obiectiv turistic, cu impresionanta sala de 300 de locuri si un foaier ce gazduieste expozitii de arta sau lansari de carte. Aceasta traditie este tinuta in viata mai mult cu daruire si pasiune decat fonduri primite de la stat, insa in ciuda globalizarii pe toate planurile, teatrul romanesc va supravietui, va inflori si va fascina lumea interesata de cultura adevarata. Pentru ca lucrurile minunate au o putere a lor, independenta de orice alti factori externi, o putere de viata ce nu poate fi infranta.

Imagine din Tragedie Dentara cu Maia Morgenstern, Andrei Finţi, Tudor Aaron Istodor, Anka Levana

Imagine din Tragedie Dentara cu Maia Morgenstern, Andrei Finţi, Tudor Aaron Istodor, Anka Levana

De fiecare data cand merg la teatru ma bucur cand vad salile pline si realizez ca inca nu a cazut cortina. Chiar daca suntem mai putini decat mi-ar placea mie sa fim in salile de teatru, trebuie sa intelegem ca nu toti sunt capabili sau macar dornici sa se autodepaseasca si sa se afle intr-o continua evolutie culturala si, pana la urma, spirituala. Dar atata timp cat existam noi, cei care ne vom duce copiii sa simta magia unei piese de teatru, sau noul iubit/iubita sau vom convinge un prieten, poate doi sa ne insoteasca la o premiera, putem sa fim multumiti. Teatrul exista, trebuie sa existe si va exista mereu pentru noi!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2014

Sursa foto: TES