Cum poţi atinge independenţa financiară în România?

| |

Era prin anul 2010 când auzeam pentru prima dată despre acest concept: independenţă financiară. Atunci dădeam de primele bloguri de finanţe personale (în limba engleză) unde se discuta despre mişcarea FIRE (Financial Independence, Retire Early) şi conceptul de early retirement.

Nu voi minţi. Pentru o persoană de nici 30 de ani care abia începea să “guste” din viaţa de adult şi care privea la incă vreo 30-35 de ani de muncă, ideea de a te putea pensiona cu mult înainte de termen şi de a trăi viaţa pe care o vrei, fără grija banilor, suna extrem de bine.

Dar, după cum îmi este clar acum, zece ani după ce am auzit prima dată despre acest concept, nu e chiar floare la ureche să te pensionezi (foarte) devreme. Mai ales în România, unde a atinge independenţa financiară este mai dificil decât în alte părţi, cel puţin din punctul meu de vedere.

Ce este independenţa financiară?

Foarte pe scurt, înseamnă să ai suficienţi bani pentru a trăi o viaţă bună, după standardele tale, fără să fie nevoie să munceşti. Să ai suficienţi bani puşi deoparte sau investiţii suficient de mari/bune încât să primeşti venituri pasive din ele.

Probabil că nu este nicio persoană pe lumea asta care să nu îşi dorească să atingă independenţa financiară. Şi da, poate fi chiar din motivele leneşe care m-au făcut pe mine să fiu interesat de ea la început.

Nu, nu e vorba de a sta şi a bea cocktailuri pe plaje exotice, călătorind din ţară în ţară (deşi nici asta n-ar fi rău). Este mai mult despre a putea face exact ceea ce vrei, când vrei, cum vrei, fără să depinzi de altcineva şi fără grija zilei de mâine. Să fii independent.

Fenomenul este unul care a prins o amploare uriaşă în ţările mai bogate – în special America – unde merge, aproape mereu, mână în mână cu termenul de pretirement sau retiring early. Pensionarea înainte de vârsta legală.

Şi nu, nu e vorba despre şmecherii “ca la noi” – ba cu-n certificat de boală, ba cu unul de handicap, ba cu o ţeapă aici şi un ajutor de şomaj acolo. Nu, pur şi simplu este vorba de a avea destui bani să-ţi trăieşti viaţa bună, după termenii tăi.

Urmărind procesul de atâţia ani – şi făcând tot posibilul pentru a ajunge acolo mai devreme decât mai târziu – mi-am dat seama că a atinge independenţa financiară în România nu este atât de simplu ca în alte ţări.

Acolo este vorba de venituri ce depăşesc lejer 6,000 de dolari pe lună. E vorba de fonduri de investiţii controlate de stat (netaxabile), cu fonduri private de pensii ce pot fi accesate oricând, cu o altă educaţie financiară, chiar şi în rândul maselor… le este ceva mai uşor lor.

Dar din moment ce sunt totuşi foarte puţini care chiar ating independenţa financiară prin forţe proprii, e clar ca nicăieri nu-i chiar floare la ureche.

Cu atât mai greu este sa atingi independenţa financiară in România. Mai ales când e vorba de oameni normali, care plătesc impozit şi se bucură la o reducere…

Poţi ajunge să fii independent financiar în România?

Asta este întrebarea care mă frământă de tare mult timp. Personal, cred ca este posibil să ajungi să fii independent din punct de vedere financiar oriunde in lumea. Doar că în anumite locuri – cum ar fi ţara noastră – acest lucru este puţin mai dificil.

De ce? Pentru că, din start, banii sunt mai puţini. Opţiunile de investiţii sunt mai reduse – cu atât mai puţine cele disponibile direct românilor – iar statul, în general, nu are niciun interes să te ajute să atingi acest scop.

Dar nu strică să încerci, mai ales dacă îţi doreşti asta – aşa cum îmi doresc şi eu acest lucru, la care lucrez de vreo zece ani la diverse intensităţi. Iată cam ce ar trebui să faci pentru a-ţi uşura drumul spre independenţa financiară în România:

1. Economiseşte!

Cel mai probabil, nu faci la fel de mulţi bani ca fraţii noştri de peste ocean, cărora le este mult mai uşor să pună deoparte 1,000 de dolari pe lună. Dar partea bună este că, păstrând proporţiile, nici nu trebuie să pui la fel de mult deoparte din simplul motiv că aici în România avem un cost al vieţii mult mai scăzut.

Ideea este următoarea: trebuie să te educi să economiseşti. Învaţă să faci economii cât mai devreme, pentru a te putea bucura de bani mai târziu. Învaţă să-ţi reduci cheltuielile (mai ales cele neesenţiale). Redu-ţi costurile cu mâncarea. Elimină cheltuielile inutile – lucruri pe care le doreşti, nu de care ai nevoie.

Fă-ţi un buget lunar, învaţă care sunt veniturile tale, care sunt cheltuielile şi stabileşte-ţi nişte ţinte: începe prin a pune deoparte 10% din venituri şi urcă la fiecare 3 luni câte 5 procente.

Dacă reuşeşti să economiseşti între 20% – 50% din venitul tău lunar (sau mai mult), eşti pe drumul cel bun către independenţa financiară.

2. Investeşte!

Dacă doar pui bani deoparte, deşi o vei duce mai bine decât mulţi alţii, tot nu-ţi va fi extrem de uşor să atingi independenţa financiară. Trebuie să înveţi să investeşti.

Acest lucru nu este facilitat românilor şi mulţi dintre noi avem lipsuri grave – chiar din punct de vedere teoretic – despre cum să investim banii.

E de înteles, având în vedere că până în 1989, “investiţiile” erau sinonime cu depusul banilor la CEC sau ţinutul lor sub saltea… Mai nou, asta se depun banii la banca… ceea ce nu e chiar o investitie.

Lucruri care in alte ţări vin de la sine – cum ar fi investiţiile la bursă – la noi sunt, pentru mulţi, similare cu jocurile de noroc. (Ştiţi, nu, că mulţi încă zic “joacă la bursă”).

Dar asta nu trebuie să ne stea în cale! Acum, cu internetul disponibil tuturor, nu avem nevoie decât de ceva voinţă şi multe ore libere ca să învăţăm despre cum să investim banii. Şi, din fericire, avem destule opţiuni.

Trebuie găsite metode care să bată, cel puţin, inflaţia – deşi astfel nu vei ajunge foarte departe decât daca reuşeşti să economiseşti foarte mult.

Investiţiile cu oareşce grad de risc sunt necesare aici: investiţii la bursă, investiţii imobiliare, sau chiar investiţii mai atipice, cum ar fi Mintos… toate te pot ajuta să îţi pui banii economisiţi la treabă, să facă nişte pui şi să te ajute să te pensionezi devreme.

Deşi eu cred că cel mai sigur şi facil mod de a-ţi investi banii este domeniul imobiliar ai nevoie de o sumă frumuşică pentru a porni pe acest drum (care oricum nu e garantat să îţi aducă profit dacă nu faci alegeri corecte).

Investeşte la bursă, de asemenea. Unii spun că cel mai bine e să investeşti lunar o sumă fixă, indiferent de situaţia pieţei. Investeşte pe termen lung şi, uitându-ne la datele istorice, in 5-10 sau mai mulţi ani vei avea profit (chiar foarte frumos, în funcţie de felul în care ai investit).

Cum în România probabil nu putem pune deoparte sume suficient de mari ca să fie investite lunar (şi să bată comisioanele), o putem face mai rar: o dată la 3 sau 4 luni. Tot este mai bine decât nimic.

Dar documentaţi-vă EXTREM de bine înainte de a începe investiţiile. Este un teren periculos aici. Dacă nu aveţi mare încredere în deciziile sau cunoştinţele voastre, cel mai uşor este să mergeţi pe mâna index funds-urilor.

3. Diversifică-ţi câştigurile (fă mai mulţi bani)

Deşi este adevărat că poţi câştiga 10,000 de euro pe lună şi să-i cheltui pe toţi, la fel de adevărat este că nu poţi economisi 1,000 de euro pe lună dacă nu câştigi decât 800.

Asta înseamnă că mereu trebuie să ai o misiune clară: aceea de a-ţi spori veniturile. Fie prin mişcări deştepte în carieră (care să îţi asigure salarii din ce în ce mai bune), fie prin diversificarea surselor de venituri.

Aş zice că, în majoritatea cazurilor, în România, salariul pe care îl câştigă o persoană nu este suficient pentru a asigura independenţa financiară. Aşadar, trebuie să ne uitam la ceva ce americanii numesc “Side Hustles” – oportunităţi de a face bani în afara jobului.

E drept, asta e mai uşor de zis decât de făcut în realitate – şi mai ales în România, aş zice. Dar nu imposibil. Şi cred că, având în vedere că se face asta pentru a atinge independenţa financiară, merită efortul.

Ca opţiuni, ai tot felul de lucruri, vorbind la modul general. Cel mai uşor ar fi să îţi mai iei o slujbă – dar asta ar fi cel mai obositor şi, pe termen lung, s-ar putea să îţi facă mai mult rău decât bine, măcar pe plan personal.

Dar mai poţi încerca alte lucruri. Poţi să-ţi transformi un hobby într-o oportunitate de a face bani. Bijuterii făute acasă. Conserve şi mâncăruri “ca la mama acasă”. Lansarea unui blog. A unui vlog.

Opţiuni sunt şi majoritatea nu vor aduce o grămadă de bani. Dar nu poţi găsi comoara îngropată decât dacă începi să sapi. Adică, mai pe româneşte, n-ai de unde să stii de unde sare iepurele… Aşa că incearcă totul!

4. Nu te aştepta la un drum scurt!

Chiar şi norocoşii din ţările mai bogate, cei care reuşesc să atingă independenţa financiară, nu o fac, în general, înainte de 40, chiar 50 de ani. Şi asta în cazul în care încep să lucreze activ la acest lucru chiar de la vârste de 25-30 de ani.

Aşa că şi tu ar trebui să fii realist. Nu te gândi că dacă începi mâine, peste un an sau doi vei fi la plajă în fiecare zi, fără grija zilei de mâine. Fă-ţi planul, înţelege cum merg toate – şi mai ales faptul că ai nevoie de timp şi investiţii deştepte pentru a-ţi construi un fond serios de economii din care să trăieşti şi dă-i bataie!

Economiseşte. Variază-ţi veniturile. Investeşte. Economiseşte si mai mult. Repetă.

Aceasta este reţeta pe care trebuie să o urmezi pentru a ajunge independent financiar, chiar şi în România. Şi va dura ceva.

5. Pregăteşte-te pentru situaţii neprevăzute

Eu, de exemplu, pot zice că am început să îmi doresc independenţa financiară cam cu 10 ani în urmă. Nu am fost mereu setat să ating acest scop de-a lungul anilor şi am făcut mulţi paşi greşiţi, dar încă sunt pe drumul cel bun.

Pot spune, însă, cu siguranţa, că mereu vor apare situaţii neprevăzute care te vor forţa să îţi schimbi planul de acţiune. Care te vor trage înapoi, care te vor descuraja. Dar nu trebuie să le laşi să câştige. Tu ai un scop şi ştii că vei ajunge acolo, orice ar fi, orice îţi aruncă viaţa în cale.

Când am început să mă gândesc serios la independenţa financiară, în 2010, câştigam cam 300 de dolari pe lună. Nu era o sumă extrem de mică la vremea aceea, dar nici una care să îţi dea mari speranţe.

Cu toate astea, am reuşit să pun suficient deoparte încât să îmi cumpar o maşină (Logan, second hand, e drept… but still). Mi-am făcut nunta din banii mei şi am dus o viaţă bună, fără mari lipsuri. Am lucrat constant la crearea unei situaţii propice pentru a-mi facilita dezvoltarea ulterioară şi atingerea scopului final.

An după an, vedeam sumele puse deoparte crescând mai mult sau mai puţin. La început – mai puţin, ca să fiu sincer. Nu am ştiut să investesc. Nu ştiam ce să fac cu banii. Mai şi cheltuiam aiurea. Dar am învăţat mereu.

Anul trecut, la finele lui 2019, când am făcut sumarul anual al finanţelor, mi-am zis că dacă o ţin tot aşa, în 10 ani sau poate chiar puţin mai repede dacă am noroc, voi putea să spun că am atins independenţa financiară.

Apoi anul 2020 a venit, cu toată nebunia lui. Veniturile mi-au scăzut cu aproximativ 75%. Acum câştig doar un sfert din cât câştigam în 2019 şi e greu să fiu optimist.

Dar nu mă dau bătut. E doar un nou obstacol ce trebuie depăşit. Nu e primul, nu e singurul. Cel mai probabil, nu este nici ultimul. Eu ştiu ce am de făcut şi lucrez în continuare să îmi ating scopul.

Sigur, situaţia nu este ideală, dar uneori anumite lucruri chiar nu se află sub controlul tău. Nu lăsa aceste lucruri să te învingă şi trage în continuare. Independenţa financiară poate fi atinsă! Iar acum ştii ce ai de făcut pentru a ajunge acolo.

Previous

Ochelari pentru calculator: cât sunt de buni, cât costă, de unde cumpăram

Merită să îţi cumperi o casă la ţară?

Next

8 thoughts on “Cum poţi atinge independenţa financiară în România?”

  1. Un lucru care l-as adauga: Sa fiu realista. Pot pune 20% din salariu deoparte, pot investi spectaculos, dar in 10 ani nu pot obtine o independenta financiara totala, si nici la nivelul americanilor. Asa ca citesc pe americani dar nu ma mai compar dupa ei!! Mancarea
    20% din salariul meu timp de 20 ani pus deoparte imi vor da o independenta financiara partiala. Iar daca sunt modesta, pot sa o fac si la 10 ani, dar inseamna ca dupa 10 ani nu stau degeaba, ci muncesc in continuare, cu norma scurta (fie ca imi construiesc eu casa, fie ca imi lucrez pamantul si animale pentru asigurat mancarea, fie mai iau part-joburi temporare pentru completare venituri) – dar tot va fi o activitate.

    Reply
  2. Daca nu exista o suma uriasa pe care sa o toci in sila, sorbind un cocktail pe cine stie ce plaja exotica, probabil ca activitatea, cel putin partiala, este intr-adevar necesara. Sunt de acord!

    Reply
  3. Care e suma la care poți spune , îmi permit sa lucru fără a fi neapărat remunerat pana la “pensionare, ” 65 ani
    când ai bani respectivi ești independent financiar , Daca ai deja 50 de ani o sa fie probabil o suma semnificativ mai mica decât la 30 de ani și normal depinde de pretențiile avute referitor la nivelul de trai. personal la mine e 309 000 euro la 43 de ani . La tine cât e aștept răspunsuri, sunt chiar curios .

    Reply
    • M-as considera independent financiar daca as avea rezerve suficiente pentru a-mi permite suma de 1,000 Euro pe luna. Este, asa cum ai zis, o suma ce scade o data ce inaintezi in varsta si tocmai acesta este motivul pentru care putem considera un avantaj daca incepi devreme.

      Reply
  4. Stii sigur CE vrei,CE standards de fericire ai
    Apoi castigi banii unde Sunt salarii,venituri Mari
    Apoi ,Dupa standardele tale deja fixate,ii cheltui unde Sunt venituri/cheltui like mici
    Eu asta fac de 20 Ani😊
    M-au bagat uneori in colaps idiotic din jur,insa muncind cca 4 Ani,ocazuonal ,PE tot global SI cheltuind/traind in Romania,am independent a financials cca 10 Ani
    Doar din economii,disciplinary financials,munca simple
    Cu ceva investitii in plus,merge Mai bine
    Sunt pensionat din 2002,pre retirement,la 33 Ani,Dupa mintea mean,deficit public nu am creeat,ca multi senili,made in Romania.Muncesc cand vreau,unde SI cu cine vreau,am insa disciplinary SI dorinte diferite de natia Romana
    Marius

    Reply

Leave a Comment