close
De toate

Cum m-am redescoperit, evitand un colaps total

terapii complementare

In dimineata aceea, privindu-mi chipul in oglinda de la baie, am simtit ca nu mai sunt acelasi om. Cearcanele adanci si negre intareau expresia trista a ochilor ce parca priveau in gol. Muschii fetei nu reuseau sa contureze un zambet, iar respratia mea era, de fapt, o serie nesfarsita de oftaturi. In acea dimineata m-am speriat – nu mai cunoasteam persoana care se uita, abatauta, din oglinda, la mine.

Evident, nu am fost dintotdeauna asa. In liceu eram una dintre cele mai populare persoane, mereu inconjurat de prieteni, mereu bucurandu-ma de viata, mereu insufland energie pozitiva celor din jur. In facultate, toata lumea voia sa fie langa mine din aceleasi motive. Eu insumi ma simteam mereu ca o sfera de energie, o explozie de simturi si trairi si bucurii fara margini. Totul era frumos. Totul era perfect.

Si totusi, uite ca am ajuns sa privesc un strain in oglinda – fara puterea sau vointa de a se barbieri sau a-si aranja parul, fara dorinta de zambi. Oricum, eram singur: imi indepartasem incep prietenii si lasasem fumul negru singuratatii sa ma invaluie. Sufocat de “viata de adult,” cu un job absurd si stresant, cu fuga dupa autobuz si eterna senzatie ca nu am suficient timp, am lasat depresia sa se instaleze in sufletul meu. Oboseala cronica a fost urmatoarea care s-a instalat, ca urmare a noptilor nedormite in care prieteni imaginari pe internet imi erau colegi de suferinta sau filme fantastice la televizor ma faceau sa imi consider viata un dezastru, nefiind perfecta ca cea expusa pe micul ecran. Si ca sa puna capac la toate, durerile de spate ma chinuiau din ce in ce mai tare. Normal, dupa 8 ore petrecute pe-un scaun la birou si alte 6-7 pe scaun, in fata monitorului, coloana ta nu prea mai poate…

Eram varza, simteam ca imi pierd mintile. O luam razna, incet, si uram din ce in ce mai mult persoana pe care o vedeam in oglinda, o reflexie urata a tot ceea ce este rau si trist pe lumea aceasta.

Din fericire, s-a dovedit ca mai aveam un dram de noroc ramas pe lumea asta: sotia mea. Vazand cum ma dezintegram pur si simplu sub ochii ei, macar la un nivel spiritual daca nu si fizic (desi eu simteam ca dispar in totalitate), m-a luat de mana si mi-a zis ca este timpul sa redevin frumos. Atunci a venit socul cel mare care m-a facut sa inteleg ca este intr-adevar timpul sa fac ceva: nu doar eu ma vedeam ca o umbra urata si trista, ci toata lumea. Infricosator!

Asa am ajuns la Centrul Shakti, o oaza de pace si remodelare spirituala perfecta pentru cei ca mine, cei pe care stresul si oboseala ii macina zi de zi. Cei care permit depresiilor sa le inlocuiasca zambetele, cei care pana la urma isi pierd balanta dintre frumusetea interioara si cea exterioara.

terapii complementare1

Am inceput cu un set de terapii complementare, magice de-a dreptul: intai cu un masaj Raindrop, o desfatare de 120 de minute ce combina aromaterapia uleiurilor esentiale antibacteriene si antivirale cu tehnici de masaj si reflexologie. A fost absolut incredibil cum, dupa doar o sedinta, corpul meu dorea sa imi multumeasca. Trecand peste relaxarea in sine oferita de aceasta terapie, coloana mea cea pusa la grele incercari deja era mai mobila si mai putin dureroasa, iar eu ma simteam inundat de vitalitate. Iata mai jos, pe scurt, cam cum decurge un masaj Raindrop:

Au urmat apoi sedinte de terapie craniosacrala – o terapie despre care nu stiam nimic, dar care s-a dovedit a fi o binecuvantare. Un masaj bland al fetei, a suturilor craniene si a lichidului cefalorahidian completat de discutii linistitoare cu terapeutul care pare sa devina un adevarat psiholog, terapia craniosacrala regleaza disfunctiile sistemului nervos, oboseala cronica si depresia (plus altele) – adica era exact ceea ce aveam nevoie! Mai jos aveti un videoclip descriind in detaliu terapia craniosacrala:

Am combinat totul cu sedinte de reflexoterapie – toate la Centrul Shakti – si rezultatele au fost fantastice! Pur si simplu nu imi vine sa cred ca Eul care deveneam a fost complet suprimat, iar locul i-a fost luat de Eul original, poate chiar upgradat la varianta 2.0. Un Eu care se bucura de viata, care radiaza fericire, care se simte bine si este mereu optimist. Exact cum te bucuri de primele raze de soare dupa o iarna lunga si urata, asa m-am bucurat eu sa redescopar balanta perfecta a frumusetii mele interioare si exterioare!

Asa ca voi continua toate aceste terapii benefice atat spiritului meu, starii mele generale de bine, cat si obositei mele coloane pe care toate acele masaje o rasfata incredibil. Urmatorul de incercat: un masaj ayurvedic.

Dar pana atunci, trebuie sa imi iau chiar acum sotia de mana si sa iesim in parc sa ne bucuram de soare. Mai tarziu, ne intalnim cu cativa prieteni pe care ii indepartasem in perioada mea critica. Asa ca daca simti si tu ca incepi sa ai probelme similare cu ale mele, aduna-ti ultimul dram de putere si actioneaza. Acum. Totul este pentru fericirea ta!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2014

Tags : Centrul shaktimasajreflexoterapieterapie complementaraterapie craniosacralaTerapii complementare

2 Comments

    1. Ar trebui adaugat si un “din pacate,” atunci. Sper sa nu iti fie si acum cunoscuta si sa fi trecut. Daca nu… macar stii ce sa faci acum! Bafta!

Leave a Response